Povestea noastra a inceput in 2007, nu cu un plan, nu cu o strategie, nu cu o organizatie. A inceput cu un batran care nu avea ce sa manance si cu o farfurie cu mancare calda.

La inceputul anului 2007 o vizitam pe cea care urma sa imi fie sotie, Manuela, in Bradisorul de Jos, judetul Caras Severin. M-am imprietenit cu verisorul ei Eugen si cu sotia lui Nela. Acestia m-au plimbat cu masina sa cunosc zona.

Din pacate, in general am vazut multa saracie. Asa aveam sa cunosc un batran extrem de sarac, care practic nu avea ce sa manance.

Nu puteam sa trec indiferent pe langa el. Pentru mine a fost un soc. Simteam ca trebuie sa fac ceva.

Am propus Nelei sa cumparam alimente si sa ii facem o masa calda. Am pregatit un pachet cu alimente, am pregatit hrana calda, am revenit la acest batran nevoias si i-am intins o farfurie cu mancare calda.

Momentul acela va ramane imprimat pentru totdeauna in mintea mea. Nu va pot explica in cuvinte bucuria de pe fata batranului. Pentru el a fost o ,,minune” ca un tanar necunoscut ii ofera o farfurie de mancare calda, fara sa ceara nimic in schimb. Nu va pot explica in cuvinte multumirea si implinirea sufleteasca pe care am simtit-o atunci cand acest batran imi multumea cu lacrimi in ochi.

De la acea mana intinsa cu o farfurie cu mancare calda, de la acel batran nevoias s-a dezvoltat ceea ce astazi inseamna Asociatia Speranta pentru Romania.

Incarcat de aceasta energie pozitiva, am rugat pe Eugen si pe Nela ca la urmatoarea mea vizita in zona sa repetam gestul. Asta am si facut, doar ca de data aceasta erau mai multi batrani. Am cumparat alimente, am facut pachete consistente si le-am oferit unor batrani singuri si neputinciosi.

Fiecare actiune ma facea sa imi doresc sa o repet.

Le-am povestit si prietenilor mei ceea ce am experimentat iar unii dintre ei au cumparat alimente pe care mi le-au dat pentru a le oferi acestor batrani. Ocaziile de ajutor s-au inmultit iar unii din prietenii mei au vrut sa vina cu mine personal la acesti batrani. Si ei la randul lor au experimentat bucuria de a darui.

Pe parcurs am gasit si alte familii sarace, am descoperit si alte nevoi mai mari decat cele ce tin de alimente. Unii aveau nevoie de medicamente, altii de o soba de foc, altii iarna nu aveau cu ce sa isi cumpere lemne de foc.

In acest context am fost nevoit sa apelez la cercul meu mai larg de prieteni, prezentandu-le nevoile si rugandu-i sa participe personal alaturi de mine in ajutorarea acestor oameni saraci. Actiunile s-au inmultit si diversificat din 2007 pana in 2009.

Nevoile erau atat de mari si atat de multe incat nu mai puteam apela in mod repetat la ajutorul cercului meu de prieteni.

La sugestia prietenilor, in toamna anului 2009 am infiintat asociatia umanitara ,,Misiunea Speranta pentru Romania” iar la inceputul anului 2010 am lansat site-ul www.sperantapentruromania.ro

La inceput acest site a fost un blog. Nu prea stiam ,,cu ce se mananca,, insa am fost ajutat de un tanar din Republica Moldova, Maxim. Nu ne-am cunoscut niciodata fata in fata, dar ii multumesc ca mi-a construit site-ul gratuit. Bineinteles, nu aveam bani sa il fac, si nici nu stiam ce implica.

In 2011 am inceput sa invat ce inseamna un site, un blog, ce implica, cum se administreaza. Am inceput sa invat sa il promovez si sa fac SEO.

Am reusit cu ajutorul donatorilor sa dezvolt activitatea pe acest blog pana in 2016, cand mi-am dat seama ca nimic nu mai este cum a fost — totul acum se intampla pe Facebook si prin campanii platite. Blogul nu mai putea functiona asa, era deja vechi, depasit.

In 2016 am studiat ce inseamna o platforma de fundraising. Am luat legatura cu o firma de programatori din Oradea, si am luat teapa. Cu a doua firma la fel, teapa. La ambele am dat un avans si nu am primit nimic.

Stiam ca o astfel de platforma costa enorm si nu aveam acesti bani, asa ca am pus un anunt pe un site: sunt in cautarea unui programator sa ma ajute sa construiesc un site, dar nu am bani.

Singurul care mi-a raspuns a fost Claudiu, programatorul nostru. Cand i-am spus ca nu am bani, mi-a spus simplu: ,,imi dai cand poti”  si am inceput lucrul in noiembrie 2016.

In martie 2017 deja site-ul avea contur, asa ca mi s-a parut suspicios ca el si-a delegat un angajat programator care sa lucreze gratuit. L-am sunat sa il intreb direct:

,,Ce urmaresti, ce vrei sa faci cu site-ul de lucreaza gratis? Unde va fi teapa?”

Claudiu mi-a spus sa nu imi fac griji caci el ma cunoaste. Imi fusese donator cand eu eram student la teologie si ma ocupam cu mancare calda la copiii strazii din Bucuresti. Asa ca am terminat site-ul si din 2017 rulam pe actuala platforma.

Niciodata nu mi-am propus si nu am crezut ca voi continua aceste activitati caritabile si ca acestea vor creste an de an si ca se vor diversifica atat de mult. Iar daca am ajuns pana aici, am reusit lucrul acesta in mod special datorita sponsorilor si donatorilor care au contribuit in ajutorarea celor nevoiasi prin intermediul asociatiei noastre.

Imi doresc sa continuam aceasta colaborare impreuna cu dvs, pentru ca impreuna sa putem salva cat mai multi copii bolnavi de cancer, leucemie si sa schimbam in bine cat mai multe destine.